Pe cale albă, cu Lună,
Când păstorii astrali
Mână turme cu norii,
Nepotcoviți spre noi
Gonesc caii morții.
Cu calm, cai asasini,
Valeți-umbre pe spate,
Cavaleri triști, muți.
Și Luna se va ascunde,
Dacă vin pe alba cale.
De unde vin, cine știe?
Doarme lumea largă:
Se opresc, se descalecă.
Pururea e cal liber
Și coamă fără gazdă.
Și la cine se va opri,
Va păli, va încăleca,
Gonind cu el pe drumul alb
În nopți cu Lună, după
Noul client, Moartea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune sumbră a morții personificate prin caii morții care vin să ia sufletele oamenilor. Este o meditație asupra inevitabilității morții și a misterului dincolo de viață.