Statuile câinilor caută urma falselor glorii – statuile câinilor devorează, noaptea, stafii de tirani.
Și
Nero e fără stafie, și
Torquemada e fără schelet, și
Despotului
Asiat îi putrezește numele, și călăul așteaptă la drumul mare cerșind îndurarea drumeților, dar nimeni nu-l decapitează.
Și lanțurile sună pe lespezi, sună mereu alte mâini, alte glezne, alte destine jumătate roșu, jumătate negru, jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop.
Sensul versurilor
Piesa descrie decăderea tiraniei și a figurilor istorice negative, sugerând că, deși numele lor putrezesc, consecințele acțiunilor lor continuă să se facă simțite. Imaginea finală, grotescă, subliniază absurditatea și suferința perpetuată de aceste figuri.