Christian W Schenk – Mucegăiesc Calotele

Speranțele se tulburăsub agoniaplecaților din noi,nu mai sunt semne –n-au rămas simboluridecâtsub dalta unui cioclu.Speranțe scurse-n catacombemucegăiesccaloteleprinse-n negre amintiriuitateși de semne și de cioclii..Unde-a rămas pământul și pădureaîn care s-a încrustatcălcâiului venireailuziilordintre albe tâmpleexilate-ncatacombe de calote?.Uitareanu-i decât părereaunui simbol de-a fi fost semnprintre pierduți..Frate,tu mi-ai furat turla bisericiiși nu-mi găsescnici clopotul nici limba..

Rian Roman – Așteptări Neîmplinite

Am adunat azi în căușul palmei,cum de pe masă firimiturile se strâng,toate-așteptările vechi, fragile și uscateprecum e frunza când omida micăse năpustește și-o atacă-n hoarde.Ușoare sunt. Plutesc în podul palmeide parcă cu foiță de aur umbli.Au miros vechi, cu iz de naftalină.De respirat te abții, să nu le scuturiiar pe alocuri putrezi, se deșiră..Ce timp … Citește mai mult

Pavel Coruț – Ne-Om Întâlni în Cer

Ne-om întâlni în Cer.Deși suntem frumoși și buni,Iubirea noastră-i un blestem,Se-nfruntă-n Cer zeii străbuni,O zi de liniște n-avem.Iubire, lacrimă de stea,Nu vezi speranțele cum pier,Cum scade viața mea și-a ta?Se-nfruntă zeii noștri-n Cer.Să pleci desculță, mândro-n Cer,S-ajungi la zeii răi și cruzi!Nu vezi speranțele cum pier?Nu vezi, iubito și n-auzi?.Să strigi, iubito, să te-aud,Că viața … Citește mai mult

Sorin Cerin – Printre Ridurile Deșertăciunii

Orizonturi prefăcute,se sting în brațele Trecutului,ce pare a ne fi uitat,îmbrățișarea Timpului,pe care am alungat-o,la masa Întâlnirii,care ne-a hrănit Zbuciumul Sufletelor,cu Nemurirea,Sângelui unor Zori,pe care începusem să-i respirăm,neștiind nimic de Ziua Lacrimilor,unor Clipe,care ne vor ploua,cu ruguri aprinse de rouă,în adâncurile,Destinelor,care le vor stinge,orice Speranțe,iar din tăciunii Iluziilor Amintirilor,Uitarea să-și facă,plapumă de Dor,pentru nopțile reci … Citește mai mult

Sorin Cerin – Le Întremează Deșertăciunea

Primăveri pierdute,la ruleta Destinului,se înșiră pe tejgheaua roasă,a Non-Sensurilor Existenței,unde Iluziile Vieții și Morții,obișnuiesc să ne bea Absurdul,care le întremează Deșertăciunea,tot mai obeză,ce ne calcă în picioarele Timpului,Speranțele,puse la uscat,pe sforile tot mai sărăcăcioase,ale Vieților noastre.

Sorin Cerin – Sângele Răsăritului

Spinii Regretelor au întârziat în Noapte,Lacrimii,în care ne-am înecat Gardurile Viselor,unde am rămas atârnați,fără să le putem trece vreodată,pentru a deveni Sângele Răsăritului,din Venele Luminii Divine,a Iubirii,pe care ne-am fi dorit să o respirăm,hrănind-o cu Speranțele Adevărului Absolut,al Dragostei,pe care doar Aripile Frânte,ale Cuvântului în care ne ascundeam,de Banalitate,îl cunoștea,fără ca să-l putem lua cu … Citește mai mult

Sorin Cerin – Răsfirate în Mii de Cioburi

Orizonturi tăcute și triste,lovesc cu inimile de pustiu,cerurile sparte ale gândurilor,răsfirate în mii de cioburi,ce nasc frânturile vagaboande,ale unor cimitire de cuvinte,în care ne tăiem adeseori speranțele,ce lasă să ni se scurgă,sângele neîmplinirilor,pe țărâna înghețată,a unui zâmbet încleștat,din care păcatele originare,ale absurdului,ne-au clădit trupurile viselor deșarte,ce-și caută și acum iubirea.

Sorin Cerin – Genunchii Deșertăciunii

Poduri de Vise ruinate,rătăcite prin podurile palmelor,unor Priviri,ce și-au ținut în pumnii strânși,ai Speranțelor,Amintirile din Viitorul,pe care l-am pierdut,la Masa de Joc,a Întrupărilor,în Depresiile Absurdului Carismatic,ale Greșelilor Creației,din care Iluziile Vieții și Morții,și-au clădit Catedrale întregi,de Orgolii și Compromisuri,la care să ne închinăm,genunchii Deșertăciunii,Inimilor noastre de Pustiu.

Sorin Cerin – Înroșindu-ne Orizonturile

Gheare de nori,sfâșie Cerul Speranțelor,din care țâșnește,sângele Păcatelor Originare,înroșindu-ne Orizonturile,Disperărilor,care ne fură Iubirea,ducând-o dincolo de noi,în Amintirile Viitorului,din care provenim,și pe care,ochii înlăcrimați ai Durerilor,Iluziilor Vieții și Morții,nu le pot discerne.