Spinii Regretelor au întârziat în Noapte,
Lacrimii,
în care ne-am înecat Gardurile Viselor,
unde am rămas atârnați,
fără să le putem trece vreodată,
pentru a deveni Sângele Răsăritului,
din Venele Luminii Divine,
a Iubirii,
pe care ne-am fi dorit să o respirăm,
hrănind-o cu Speranțele Adevărului Absolut,
al Dragostei,
pe care doar Aripile Frânte,
ale Cuvântului în care ne ascundeam,
de Banalitate,
îl cunoștea,
fără ca să-l putem lua cu noi,
atunci când ne-am prăbușit,
în Lumea indiferentă a Realității,
dintre pereții lui de Suflet,
care erau Privirile noastre.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dezamăgirea față de o iubire pierdută, idealuri neîmplinite și speranțe spulberate. Naratorul se simte prins între realitatea crudă și amintirea unei lumi ideale, incapabil să depășească barierele trecutului.
