Speranțele se tulbură
sub agonia
plecaților din noi,
nu mai sunt semne –
n-au rămas simboluri
decât
sub dalta unui cioclu.
Speranțe scurse-n catacombe
mucegăiesc
calotele
prinse-n negre amintiri
uitate
și de semne și de cioclii..
Unde-a rămas pământul și pădurea
în care s-a încrustat
călcâiului venirea
iluziilor
dintre albe tâmple
exilate-n
catacombe de calote?.
Uitarea
nu-i decât părerea
unui simbol de-a fi fost semn
printre pierduți..
Frate,
tu mi-ai furat turla bisericii
și nu-mi găsesc
nici clopotul nici limba..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și uitare, unde speranțele se destramă și simbolurile își pierd semnificația. Metafora "calotelor mucegăite" sugerează o decădere a valorilor și amintirilor, iar furtul turlei bisericii simbolizează pierderea credinței și a identității.