Ne-om întâlni în Cer.
Deși suntem frumoși și buni,
Iubirea noastră-i un blestem,
Se-nfruntă-n Cer zeii străbuni,
O zi de liniște n-avem.
Iubire, lacrimă de stea,
Nu vezi speranțele cum pier,
Cum scade viața mea și-a ta?
Se-nfruntă zeii noștri-n Cer.
Să pleci desculță, mândro-n Cer,
S-ajungi la zeii răi și cruzi!
Nu vezi speranțele cum pier?
Nu vezi, iubito și n-auzi?.
Să strigi, iubito, să te-aud,
Că viața noastră e-n dureri,
Că, sub destinul rău și crud,
N-avem speranțe de-nvieri,.
N-avem nici vreme să iubim!
Nu vezi speranțele cum pier,
Cum înserăm și asfințim?
Ne-om întâlni, iubito-n Cer..
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire tragică, sortită eșecului din cauza unor forțe superioare. Protagoniștii își găsesc alinarea doar în perspectiva unei întâlniri în viața de apoi, sugerând un destin implacabil și o luptă zadarnică împotriva sorții.