Versuri corectate și adnotate
Doar cel ce-ntre umbre-a-nălțatlira-i cândva,poate, imnul nemăsuratpresimțind a-l cânta.Doar cel ce-ntre morți a mâncatmac, dintr-al lor,nu va mai pierde vreodat’,zvonul cel mai ușor.Și chiar de ne-am reflectatulbure-n lac:tu chipul să-l știi.Pe dublul tărâm de-abiaglasuri se facblând, veșnicii.
Din ciclul „Sonete de primăvară”.Asemenea cornițelor de iadă,Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,Butucul viței plânge în ogradă.Miros de frunze arse, fum de ruguriȘi vrăbiile gureșe-n livadă.Pământul aburește din zăpadă,Cutreerat în carnea lui de pluguri.O dulce amețeală te colindăȘi geana bate: fluture-n lumină.Mustind de sevă, pomii din grădinăAu prins golașe … Citește mai mult
De două ceasuri tremurând în stradă,Cu ochii plini de mută resemnare,Îşi face planuri extraordinareŞi-n mintea lui rosteşte o tiradă.– „Poftim la geam, sublimă arătare!De-ai auzi tăcuta serenadă,Te-ai apleca uşor pe balustradăCa să trimiţi în vânt o sărutare.”.El spera încă.. Poate, cine ştie,De la distanţă, prin telepatie,Va-nfiripa cu ea un dialog.Dar inima-i se strânge ca-ntr-un cleşte,Pe … Citește mai mult
Sunt versurile, sâmburi, paisprezecevibrând în mărul unei clipe ninse,ori pietre de colan, la gâtul, prinseal unei străvezimi din ţărmuri grece?Fluide zaruri sunt, poate prelinsepe masa unui han cu pragul rece,sau stropi de vin ori lacrime pribegebrumând armura oştilor învinse?Sau dinţii Beatricei sunt, complice,surâzători, ori sunt, de sub gorgandinţii sălbatici ai lui Ghinghis Hanmişcând cu plumbul … Citește mai mult
El nu e atât de bătrânîncât să poată staprea multă vremesingur cu trupul luiîntr-aceeași odaiefără să sufereși nici atât de tânărîncât să se dedea la somn.Poartă pe chipo melancolieîndulcită doar cu scrierea de sonete,escaladândo fisură imperceptibilăîn oglindaduratei.
Era lumină focul, și pâine rea luna,dublase iasomia al ei secret din stele,și mâini suave, pure, de patimile melem-au liniștit și ochii mi-au prins lumină bună.Tu ai făcut, iubire, din cioburi dispersateun edificiu dulce, măreț, plin de tărie,sfidând unghii meschine mustind de gelozieși azi în fața lumii suntem o unitate.Așa, a fost, și este, dar … Citește mai mult
Un glas blajin din lumi întunecateÎmi tremură cu sfânta lui vibrareA gândurilor caldă întrupareÎn pacea unei liniști fermecate…. Doi ochi mă urmăresc ca o mustrare,Când toate par în visuri cufundate;De-a pururi ard privirile-nsetate,În noapte-mi, ca un far pe-ntinsa mare…. În ele tremură povești frumoase,Ce plâng un farmec ruinat în vremuri,Redeșteptându-mi amintiri duioase…. Și eu le-ngân. … Citește mai mult
ISpre pruncul ei, spre unicul ei bine,Mereu se pleacă mama, zâmbitoare ─Şi iată.. cel dintâi surâs apare,Ca-n vis, în colţul gurii lui divine.În veci şi eu, învins de adorare,Ţi-am îndreptat priviri de patimi pline,Şi inima ce dormita în tineSe-ncinse de a mea înflăcărare.Şi-mi înfloreai în suflet tot mai dragă ─Curată ca surâsul dimineţii,Călăuzind viaţa mea … Citește mai mult
Geometrii severe de catrenesă scapere cu focuri reci de aștri.Dă-i umbrele pădurii de jugaștriși mările cu scări marmoreene. Dă-i limpezi de trepte și pilaștri,dă-i apele cu paloșe de mrene,dar în svâcnirea pietrei pământeneaprinde-i ochii cerului albaștri. Torent viu să-și muște-n el zăgazul,în clipa lui mileniul să vuieși, pur, să se desfeciore topazul. Și, frământând mireasmă … Citește mai mult
rimă – tu mică iapă de tracțiunereușești să duci unele poeme până la bun sfârșit –sfârșindu-le; opintești la sonete obrintiteca la o grapă de dragul grapeiși gropiica la o boroană fără bornă; îmbumbi epigrama ca pe o jiletcă strâmtărimă – tu regină a morțiipardon – a nopții(poeziei). tu care probabilai și simțul umorului.