Cum zborul stă în aripa blajină,
şi cum parfumul stă ascuns în floare,
la fel stă-n foc sclipirea călătoare
şi-albastrul pur în bolta cea senină;
cum stă răcoarea-n unda cristalină
şi-n melodie dulcea consolare,
şi bogăţia-n diamantul tare,
aşa-i şi carnea mea de doruri plină.
În tine, drag sonet, a mea tristeţe,
se-adună ca-ntr-o apă ce bălteşte,
îngrămădind splendori universale.
Şi clară este marea-i frumuseţe,
ca cerul ce nicicând nu se sfârşeşte,
chiar dac-o strângi cu malurile tale.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă o tristețe profundă și dorințe ascunse, comparând sentimentele cu elemente ale naturii și ale frumuseții. Metaforele bogate subliniază intensitatea emoțiilor și modul în care acestea se adună și se reflectă în creația poetică.