Versuri corectate și adnotate
De nu e nou nimic și tot ce este-aMai fost cândva, o, mintea cum se minte!Născând idei în zilele acesteaEa naște-un prunc născut mai înainte.O, de-ar putea din cronici să apară –Dând soarele cu veacuri înapoi –Icoana ta de-atunci, când prima oarăDin duh în slovă prins-ai forme noi.Abia atunci aș ști cum Lumea VecheTe preamărea … Citește mai mult
Nici teama mea, nici sufletul profetAl lumii ce prin vremuri a privitNu pot să spună sigur şi concretC-al meu amor va lua cândva sfârşit.Luna eclipse multe-a îndurat,Ursite rele râd de ce au spus;Ce e nesigur pare-adevărat,Măslinul pace veşnică-a adus.Cu-acest balsam de timp vindecătorIubitu-i viu, iar Moartea m-a ferit;În bietu-mi vers voi fi nepieritorCând triburi mute … Citește mai mult
În minte am caietul – al tău dar,Și multe amintiri de neuitat,Mult mai de preț decât ce-i temporar,Căci vor trăi un timp nelimitat.Sau cel puțin atât cât zăbovescȘi inimă și minte pe pământ,Ce până pier, de tine povestescPrin însemnări de gând și simțământ.Dar un caiet reține prea puțin,Iar pe răboj iubirea n-o marchez;Și-atunci la el … Citește mai mult
Dacă nimic nu-i nou și tot ce esteA fost, creierul nostru mult prea multDorind să inventeze, tot greșeșteDând viață unui prunc deja născut! O, timpul, c-o privire ar putea,Întoarsă ani cinci sute în trecut,În vechi hrisoave-a mi te arăta,Când scrisul era chiar la început, Să văd ce ar fi spus acei străbuniDespre strălucitoarea ta persoană;Dacă-am … Citește mai mult
Să spunem că mă lași fiindcă-am greșit,Și eu greșeala o voi explica.Zi că sunt șchiop, iar eu șontâcăindVoi merge, la ce spui n-oi obiecta.Nu poți, iubire, nici pe jumătate,Să mă dizgrațiezi, ca să mă schimbi,Pe cât pot eu, știind ce vrei, încalte;Străin voi fi de tine între timp,În cale n-o să-ți stau, iar limba meaDulce-al … Citește mai mult
Unde ești, Muză, cât timp a trecutDe când ai cam uitat să îmi vorbești?Ai inspirat vreun cântec decăzut,În teme depravate te smintesti?Vino-napoi și spală-al tău păcat,Ca să înalți din nou versul frumos;Cântă-n urechea ce te-a respectatȘi dă puteri condeiului sfios.Hai Muză, sus, privește-l pe iubitȘi dacă Timpul chipul i-a ridat,Satirizează ce l-a prigonit,Hulește Timpul care … Citește mai mult
De ce să scriu sonete azi, când veacuriDe gesturi tandre-au devenit istorii,Când melosul suavelor prigoriiA fost ucis în silnice atacuri.Ca să mai simt parfumul fin al florii,Să urc visări de taină în hamacuriȘi magice săruturi din iatacuriSă le prefac pe toate în victorii.Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,Uitate-atât sub un tărâm anost,Prin văgăuni cu umbre reci … Citește mai mult
De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,Căci ei îți văd cusururi mii și mii,Dar tot ce ei fățiș disprețuiesc,Eu îndrăgesc cu inima, să știi.Și-urechii nu îi place vocea ta,Nici pielii când m-atingi așa meschin,Nici gustul, nici mirosul nu ar vreaDin tine să se-nfrupte la festin.Cinci simțuri, cinci percepții, tot nu potSă-mi dea motiv să … Citește mai mult
Nu mă jeli când eu voi fi muritȘi clopotul cel trist va anunțaC-această lume rea am părăsitSă locuiesc cu viermii undeva.Nu-ți aminti, când versul vei citi,Mâna ce-a scris, căci te iubesc nespus,Și-aș vrea ca-n gândul tău să nu mă știi,Ca nu cumva de dor să fii răpus.Dar dacă totuși vrei ca să citești,Când eu țărână … Citește mai mult
Fii josnic, josnic de ești socotitA fi sau a nu fi pot fi tot unaCând bucuria ta s-a năruitCând cei din jur îi adaugă minciuna!De ce se-ndeamnă-atâția ochi ce vândFierbințelui meu sânge să se-nchine;Mârșavii, mârșăviile vânândDe ce așează răul pe-al meu bine?Nu, sunt ce sunt! Și nu pe-același prag,Nu-mpart cu nimeni vinile și treapta,Eu pot … Citește mai mult