Ce-am folosit ținând de baldachin,
Fiind slăvit după înfățișare
Sau înălțând spre timpii care vin
O temelie-atât de trecătoare?.
Și ce câștigă cei ce se răsfață?
Pierd totul și mai mult, prea scump plătind
Dulcegăria fără de dulceață
Și irosirea jalnicului gând.
O, lasă-mă să mă smeresc în tine,
Primește-mi jertfa simplă dar curată.
Neprefăcută, inima mea vine
Ca singură în pieptul tău să bată.
În lături, mincinosule corupt!
Lovind în cel cinstit, de el te-ai rupt!
Sensul versurilor
Piesa explorează teme precum devotamentul sincer și disprețul față de corupție și prefăcătorie. Vorbitorul își dorește o relație pură și neîntinată, respingând falsitatea și căutând refugiu într-o legătură autentică.