Iubirea de mi-ar fi din interes,
Ar fi bastarda Sorţii-ntre străini,
De Timp iubită, sau urâtă-ades,
Floare-ntre flori sau spin între ciulini.
Întâmplător n-a apărut defel,
Nu-i amăgită, nici nu va cădea
Sub lovitura timpului rebel
Care spre ce e nou o va chema.
Şi nu se teme de urzeli deloc,
Când ticăloşi în taină şuşotesc,
Să le dejoace-i pricepută foc,
Căldura, ploaia, nu o moleşesc.
Şi martori chem nebunii păcătoşi,
În viaţă răi, în moarte virtuoşi.
Sensul versurilor
Sonetul explorează natura atemporală și necondiționată a iubirii adevărate, care nu este influențată de interes sau de capriciile sorții. Iubirea este prezentată ca fiind rezistentă la trecerea timpului și la intrigile meschine, fiind o forță pură și eternă.