Să nu mă plângi când voi muri odată,
Decât atât cât clopotul va bate
S-anunțe tuturor că am plecat
La viermi, din lumea plină de păcate:
Nu, de citești acest vers, mai bine nu-ți
Aduce-aminte că l-am scris, îmi ești
Atât de drag încât prefer să uiți
De mine, și să nu mă mai jelești.
O, dacă vezi acest poem cândva,
Eu oale și ulcele fiind doară,
Bietul meu nume nu-l mai repeta,
Cu viața mea iubirea ta să piară,
Ca înțeleapta lume să nu spună
Râzând, c-ai fost cu mine împreună.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dorința poetului de a nu fi jelit după moartea sa, preferând ca iubirea persoanei dragi să nu fie umbrită de amintirea lui. El își dorește să fie uitat pentru a proteja reputația persoanei iubite și pentru a nu stârni comentarii răutăcioase.