O, drag băiat, ce Timpul îl supui
Sfidând și coasa și clepsidra lui;
Ce crești scăzând și astfel dovedești,
C-ai tăi iubiți pălesc și tu-nflorești.
Dar când Natura, doamnă cum o vezi,
Te trage-n spate când înaintezi,
Ea face asta să nu cazi în hău,
Sfidând și Timpul și minutul său.
Dar să te temi, ești jucăria ei!
Ea te păstrează, însă nu cât vrei,
Căci legea-i lege, n-o poți ocoli,
Iar la final în neant te va topi.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema frumuseții tinereții și a modului în care aceasta sfidează timpul, dar și inevitabilitatea declinului sub puterea naturii. Natura îl protejează pe tânăr, dar în cele din urmă, timpul și natura vor triumfa, ducând la dispariția sa.