sonet - Versuri.pro

Francesco Petrarca - Sonetul XXXV [Il Canzoniere]

Atâta timp cât Laura nu este prezentă, cerul rămâne întunecat. / Apollo, al Latonei fiu, … →

Se plânge în sinea lui că de ceva vreme nu a mai căutat-o și își … →

Au înmorit drumatice miloave / sub rocul catinat de niturași. / Atâția venizei de bori … →

Regate și Imperii care mari / În lume și mai mari au devenit; / Ori … →

Îşi hrăneşte mintea şi simţurile cu aspectul şi cu glasul Laurei. / Îmi hrănesc mintea … →

Suspinul pur ce-n boare se răsfiră – / când îmi ascult iubita ce cărare / … →

Suferă dacă nu vede ochii ei frumoși; teama că o deranjează este înfrântă de dorința … →

Laura, care e bolnavă, îi apare în vis şi îl asigură că încă mai trăieşte. … →

Se-ntinde fără de hotar câmpia / În visul liniștii de-amiaz furată.. / Doar, ca o … →

Când lebăda-și dă seama c-a venit / Ora ce-i pune capăt vieții sale, / Cântec, … →