Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de niturași.
Atâția venizei de bori mărgași..
Atâtea alne strămătând, estrave..
Nicicând guluiul arfic, bunurași,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli și alibave,
Cozimiream pe-o șaită de gopași.
Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
și zura-i nedă, mult elenteena..
Doar vit și astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
și linful zurnuie, răuns, prăuns..
Sensul versurilor
Piesa pare a evoca o stare de melancolie și mister, folosind un limbaj arhaic și metaforic. Versurile sugerează o pierdere sau o transformare, lăsând ascultătorul să interpreteze sensul profund al cuvintelor.