Atâta timp cât Laura nu este prezentă, cerul rămâne întunecat.
Apollo, al Latonei fiu, privise
deja de nouă ori de pe terasă,
spre cea ce-i luase suflul, o frumoasă
pe care altu-acum o îndrăgise.
Şi pentru că nicicum nu o zărise,
extenuat, cătând de zor o casă,
părea un om ce da din minţi să-şi iasă,
căci n-o găsea pe cea care fugise.
Aşa că întristat stătea într-o parte
şi n-a văzut frumosul chip pe care
eu l-aş slăvi în viaţă-n orice carte;.
dar el vărsa acum lacrimi amare,
părea cu mintea că-i plecat departe,
iar cerul era sumbru la culoare.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și melancolia cauzate de absența Laurei, iubirea idealizată a lui Petrarca. Apollo, zeul luminii, este și el întristat de pierderea iubirii sale, reflectând starea interioară a poetului și întunericul care îl învăluie.