Francesco Petrarca – Sonetul XXVI [Il Canzoniere]

Laura, care e bolnavă, îi apare în vis şi îl asigură că încă mai trăieşte.
Deja sclipea în est steaua iubirii,
şi-o alta, de Iunona pizmuită,
spre miazănoapte îşi rotea tihnită
razele-i mândre ce plăceau privirii;
şi-o bătrânică-n ghearele mâhnirii
scurma în foc, desculţă, jerpelită,
iar fumul intră-n ochi şi îi irită
şi plâng iubiţii-n clipa despărţirii:
ea mi-a pătruns în suflet, fără vlagă,
dar nu urmând acea bătută cale,
ci printr-un vis, scăldată în durere;
era schimbată şi-o priveam cu jale!
Părea că spune: Plângi după cea dragă?
Păi aceşti ochi sunt încă la vedere.

Sensul versurilor

Poetul visează la Laura, care este bolnavă. În vis, ea îl asigură că încă trăiește, deși apare schimbată și scăldată în durere. Mesajul central este legat de suferința și dorul provocate de pierderea iubirii.

Lasă un comentariu