Suferă dacă nu vede ochii ei frumoși; teama că o deranjează este înfrântă de dorința de a fi lângă ea.
Simțeam deja că-n piept mi se răcește
acel duh ce ia viață de la tine;
și pentru că așa cum știm prea bine,
orice animal de moarte se ferește.
Pe-un drum care aiurea rătăcește,
dorinței eu i-am dat puteri depline:
și zi de zi se ține scai de mine,
eu îi rezist, dar ea m-ademenește.
Și-ncet m-a dus, umplându-mă de-ocară,
să văd iar ochii ce-mi aprind ființa,
și grijă-aveam să nu le fiu povară.
Și-oi mai trăi, c-acești ochi au putința
să prelungească viața mea amară;
apoi să mor, căci nu-mi urmez dorința.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă suferința și dorința profundă a poetului de a fi lângă persoana iubită, chiar dacă aceasta îi provoacă teamă și ocară. Ochii persoanei iubite au puterea de a-i prelungi viața, dar și de a-l face să sufere din cauza dorinței neîmplinite.