Versuri corectate și adnotate
Melcul şi-a astupat bine ochiiCu ceară,Şi-a pus capul în pieptŞi priveşte fixÎn el.Deasupra luiE cochiliaOpera sa perfectăDe care-i e silă.În jurul cochilieiE lumea,Restul lumii,Dispusă încolo şi-ncoace,După anumite legiDe care-i e silăŞi-n centrul acesteiSile universaleSe află el –Melcul,De care-i e silă.
Nu trebuie să uităm nimic:nici robinetul deschis, nici focul aprins,nici surâsul pentru sărmani,nici ruga neîncetată.Nu trebuie să uităm a privi fluturii nou apăruţi,nici cerul dintotdeauna.Ce trebuie să uităm e chipul nostru,numele nostru, vocea noastră, pulsul nostru.Trebuie uitată ziua cu actele cotidiene,uitată ideea de recompensă şi glorie.Ce trebuie cu necesitate e să fim ca şi când … Citește mai mult
Se făcea că plecam undeva,Neștiind nici de ce, nici cum potSă mă-mprăștii prin zări, ca un totȘi să fiu doar un eu ce zbura.Îmi priveam depărtarea de stolCa pe-o zi din acele uimiriBandajate-n puhoi de-ngrijiriSub un cer când prea plin, când prea gol.Și-mi eram țintă eu, uneori,Dar, adesea, înaltul mi-eraUn popas de prin care-a plecaAr … Citește mai mult
În fiece noapte spun și-n fiece zi gândesc:de ce nu-s atent la stările inimii?De unde-oi fi venit? De ce-am venit pe lume?Și-ncotro merg? Patria adevărată, la urmă, mi-o vei arăta?Mereu rămân pe gânduri: de ce am fost creat?Care-o fi fost dorința Lui când m-a creat?Știu! Sufletul îmi vine din lumea de sus,așa că mă gândesc … Citește mai mult
Fuga de real,dar și mai mult fuga de feeric,iar de tot mai mult, fuga de sine însuși,fuga de fugă, exilullipsit de apă și de cuvânt, pierdereavoluntară a iubirii și a memoriei,ecoulnemaipotrivindu-se cu chemarea, iar aceasta topindu-se,mâna întorcându-se enormă și dispărânddesfigurată, și la sfârșit de toate gesturile imposibile,dacă nu inutile,lipsa de necesitate a cântecului, limpezimeaculorii, nici … Citește mai mult
Războiul său e-acum mai cruntDecât atunci când îl duceaȘi se lupta, și se lupta,Și păru-i devenea cărunt.Căci se lupta cu sinea lui,Cu un dușman mai nevăzutDecât o clipă ce-a trecut…Și nu poți timpul să-l supui.Iar de-ar putea, ce s-ar schimba?Prin alte clipe-ar rătăciȘi-ar căuta aceeași ziCând el gândea ca sinea sa.Iar nesfârșitul său război,Întors la … Citește mai mult
Sunt și am fost un om rău, dar și bun câteodatăAm fost și sunt un om bun, dar rău niciodatăNoi credem că, da, știm cine suntem defaptÎn realitate suntem cum ne vedem noi pe noi în capAm vorbit cu demoni, da vezi tu, am vorbit cu mineȘi demonul îmi zicea, copile ai un înger în … Citește mai mult
Cu mulți ani în urmă m-am întovărășit cu un subwooferMi-a povestit atâtea încât am început să sufărMi-a spus: „mintea ta e ca un cufărDeschide-te, caută-te, găsește-teApoi, analizează-teLucruri bune: păstrează-leRelele: aruncă-leZilele sunt precum clipele, trec repedeTrăiește-leAmintiri urâte: șterge-leExemple bune: urmează-leIdei constructive: ce mai stai, pune bazeleClădește-le!”Am ridicat capacul când vocea lui îmi răsuna în urecheȘi-ntr-un colț … Citește mai mult
Noaptea se vinde ușor,Se cumpără ușor,Nu-i nevoie să umbli special,Plătești câteva ore și vine.Cine te pune oare pe gânduri?Ești, undeva, tu acelaSau e o apă care curge prin tineAceastă gândire?Poți să răspunzi la aceasta tu însuți?Sau poate răspunsul e dat.Și nu-l poți citi.Limba în care-i dat e străină.Scrisul în care e scris ți-e necunoscut.Cerneala lui … Citește mai mult
De-așa-i că-un sculptor uneori se scoatepe el sculptând pe alții, pe-al ei sinel-aș scoate ca pe mine,cum ea mă face: trist și fără vlagă.De-aceea se prea poateca eu să ies când vreau făptura-i dragă.Aș zice: piatra vagăcu ea prin duritate,sculptând-o, capătă asemănare;nu pot, nu pot cât timp mă neagă,sculpta, adevărat e,decât mizerele-mi bătrâne mădulare.Cum arta … Citește mai mult