Atunci să nu te recunoști,
să nu-ți strigi niciodată numele.
Când pielea ți se strânge de durere,
tu părăsește-o într-un loc al casei,
ușor umflată de un abur cunoscut ea va rămâne.
Un om de aer se va arăta în lumea noastră.
Și carnea înțelegătoare las-o tot atunci
în atitudinile liniștii. Și du-te,
și greu dacă atârnă oasele pe suflet
tu părăsește-le pe unde ai trecut
și liber
tăgăduiește existența ta.
Sensul versurilor
The poem explores themes of self-denial and transcendence through detachment from the physical body and earthly existence. It suggests a path to freedom by relinquishing identity and acknowledging the transient nature of being.