Daniel Vişan-Dimitriu – Picaj
Se făcea că plecam undeva,Neștiind nici de ce, nici cum potSă mă-mprăștii prin zări, ca un totȘi să fiu doar un eu ce zbura.Îmi priveam depărtarea de stolCa pe-o zi din acele uimiriBandajate-n puhoi de-ngrijiriSub un cer când prea plin, când prea gol.Și-mi eram țintă eu, uneori,Dar, adesea, înaltul mi-eraUn popas de prin care-a plecaAr … Citește mai mult