Versuri corectate și adnotate
Când mă gândesc că tot ce-a crescutDoar scurtă vreme e pe culmi de vis,Că marii scene piesa i-a plăcut,Însă regia-n stele s-a decis;Când văd că omul se înalță-n sus,Păzit sau prigonit de-același cer,Dar seva tinereții când s-a dusSe pierd și măreție și mister;Știind atunci că totu-i trecător,În ochii mei, tot tânăr tu vei sta,Chiar dacă … Citește mai mult
Iubire oarbă, ochii mi-i smintești,Încât privesc și par a nu vedea;Ei știu splendoarea și-unde o găsești,Dar cred că cea mai bună-i cea mai rea.Iar dacă ochii mei părtinitoriAr ancora în golful tuturor,Din plăsmuirea lor de ce faci sforiSă-mi legi cu ele gândul păzitor?De ce să cred c-acest prolific lotE doar al meu, când e ogor … Citește mai mult
Când bronz sau piatră, mare sau uscat,Îşi pierd puterea şi pe urmă pier,Cum ar putea dura ce-i minunatCând ca o floare e de efemer?A verii briză dulce poate eaSă ţină piept berbecului zelos,Dacă nici stânca tare n-ar putea,Iar porţile de fier Timpul le-a ros?O, cugetare aspră! Unde, cumSă stea ascuns al Timpului odor?Splendoarea el să … Citește mai mult
Oare din ce substanță ești făcut,Că mii și mii de umbre te slujesc?Căci toate-acestea goale s-au născut,Dar cu esența ta se-nsuflețesc.Adonis e un fals necuviincios,Tu ești originalul imitat,Elena are-n artă chip frumos,Iar tu veșmânt grecesc, proaspăt pictat;Și primăvara, toamna, care vin,Prima e umbra-n care ești prezentȘi-a doua e belșugul tău deplin,Că tu exiști în forme … Citește mai mult
Așa e chipul lui, ca de demult,Când frumusețea-avea destinul florii,Mult înainte de-a fi apărutPe-obraz bastarde semne-ale fardării;Pe vremea aceea de la morți se luaPărul, pentru a fi împodobitCu bucle blonde capul altcuiva;Ele făceau pe altul fericit.În el antichitatea se-ntrevede,Fără podoabe, simplă, cum era,El nu adaugă verii mai mult verde,Nu fură de la morți splendoare sa;Natura … Citește mai mult
Bătut de soartă și disprețuit,Mă căinez că sunt un biet proscrisȘi ceru-i surd când urlu înnebunitȘi îmi blestem destinul ce mi-e scris.Speranța vreau din nou să o adunSă fiu ca cel ce are mulți amici,Ca cel ce-n viață are un scop bunȘi să mă-nfrupt din tot ce e pe-aici.Iar gândurile astea-mi dau fiori,Dar mă gândesc … Citește mai mult
Când în acele cronici din vechimeVăd în descrieri doar pe cei frumoșiȘi frumusețea celebrând în rimeApuse doamne, nobili curajoși,Atunci, eu în splendida-nșiruireDe mâini, picioare, buze, ochi, obraji,Văd exprimată-ntreaga strălucireNumai de tine stăpânită azi.Încât lauda lor e profețieDespre-acest timp, și te-a prefigurat;Abia întrezărind prin veșnicie,Dar neavând talent, nu te-au cântat.Și noi acum, avem ochi să privim,Și … Citește mai mult
Să te asemăn cu o zi de vară?Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!În Mai e vânt şi mugurii-i doboarăŞi timpul verii trece prea curând.Cerescul ochi e, uneori, fierbinteŞi-ades umbrită-i geana lui de foc,Căci de frumos frumosul se dezminteŞi-ntâmplător şi-n al schimbării joc.Dar vara ta nu va păli vreodatăCăci frumuseţea-i veşnic anotimp;Nici moartea s-o … Citește mai mult
Eu nu din stele-mi iau previziune;Deși socot că există astrogramă,Dar nu cât să prezic de rău sau bine,De ciumă, lipsuri sau ce-o fi la toamnă.Nici n-am să îți dezvălui la minut,De-ți tună, îți plouă, sau ce prevestesc,Nu-i spun alteței ce e de știut,Din câte-n stele-mi pare că găsesc.Din ochii tăi îmi trag înțelepciunea,Fiind statornici, știu … Citește mai mult
Iubirea mea-i ca febra, şi ea, zău,Ar creşte şi mai mult dac-ar putea;Mănâncă numai ce îi face răuŞi-i dă stricatei pofte tot ce vrea.Iar judecata, vraci, bineînţeles,Văzând că n-o ascult, şi-am ochi pieriţi,M-a părăsit, şi-atunci am înţeles,Dorinţa-i moarte, leacu-i s-o eviţi.Şi-acum că a plecat, n-am ce să fac,Sunt mai nebun şi mai neliniştit;Vorbesc aiurea şi … Citește mai mult