Greșesc iubind, iar tu urăști cu har
Meteahna mea, amorul păcătos;
Cu tine însă dacă mă compar
Sunt cel puțin la fel de virtuos;
Și sper să nu te-aud acum cârtind
Cu-acele buze ce-au mințit sfruntat,
Zadarnice iubiri pecetluind
Ce-au păgubit în pat orice bărbat.
De-ar fi permis, te-aș îndrăgi la fel
Cum tu cu ochii pe-alții îi iubești;
Sădește-n suflet mila cu mult zel
Și milă într-o zi o să găsești.
Dacă-ți dorești ce tu ascunzi, să știi,
După exemplul tău, nu vei primi.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema iubirii neîmpărtășite și a trădării. Vorbitorul se confruntă cu durerea de a iubi pe cineva care urăște în schimb, subliniind ipocrizia și lipsa de reciprocitate în relație. În final, se sugerează că lipsa de milă va atrage aceeași soartă.
