Sătul de toate, caut tihna morții,
Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,
Și pe sărac cerșind în fața porții,
Și pe cel rău hulind pe cel cucernic.
Și pe cinstit de cinste având teamă,
Și fecioria pradă umilinții,
Și împlinirea neluată-n seamă,
Și forța la cheremul neputinței.
Și artele de pumn încătușate,
Și doctor rațiunii, nebunia,
Și adevărul simplu, simplitate,
Și binele slujind neomenia!
Sătul de toate, toate le-aș lăsa,
Dar dacă mor cui las iubirea mea?
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dezgustul față de nedreptățile și corupția din lume, dorința de a scăpa de ele prin moarte, dar este reținut de gândul cui ar lăsa iubirea sa.