Când pietre funerare am văzut,
Din vremuri vechi, că timpul le-a tocit,
Că turnuri îngâmfate au căzut
Și bronzul cel etern e nimicit;
Când am văzut oceanul doritor
Să cucerească-al țărmului regat,
Cum apa vine peste el ușor,
Dar ce câștigă, pierde imediat;
Când am văzut schimbări că se vădesc
Și totul piere într-o bună zi,
Ruina m-a învățat să chibzuiesc
La Timpul ce iubitu-mi va răpi.
Dar acest gând e ca o moarte rea
Și plâng, căci veșnic nu te pot avea.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema trecerii timpului și a efectului său distructiv asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra frumuseții și iubirii. Vorbitorul este cuprins de teama că timpul îi va răpi persoana iubită, generând un sentiment profund de tristețe și disperare.