Ca valuri ce se sparg necontenit
Pe țărmul cu pietriș, minute mor;
Când unul pleacă, altul s-a ivit
Și se succed în ritm istovitor.
Un nou-născut, strălucitor, firesc,
Ajunge om matur neapărat,
Eclipse rele slava i-o umbresc,
Iar Timpul îi va lua tot ce i-a dat.
Și Timpul va distruge ce-a înflorit,
C-adânc brăzdează chipul orişicui,
Hrănindu-se cu tot ce-i preţuit,
Nimic nu stă în calea coasei lui.
Prin versul meu eu timpul l-am sfidat,
Căci te slăvesc când el te-a ruinat.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema trecerii implacabile a timpului și a efectelor sale distructive asupra frumuseții și vieții. Poetul găsește o modalitate de a sfida timpul prin intermediul artei, imortalizând iubirea și frumusețea persoanei iubite în versurile sale.