Shakespeare

William Shakespeare – Sonetul 29 [Sonnet XXIX]

de

Bătut de soartă și disprețuit,Mă căinez că sunt un biet proscrisȘi ceru-i surd când urlu înnebunitȘi îmi blestem destinul ce mi-e scris.Speranța vreau din nou să o adunSă fiu ca cel ce are mulți amici,Ca cel ce-n viață are un scop bunȘi să mă-nfrupt din tot ce e pe-aici.Iar gândurile astea-mi dau fiori,Dar mă gândesc … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CVI: Când în Cronica Vremii Pierdute

de

Când în acele cronici din vechimeVăd în descrieri doar pe cei frumoșiȘi frumusețea celebrând în rimeApuse doamne, nobili curajoși,Atunci, eu în splendida-nșiruireDe mâini, picioare, buze, ochi, obraji,Văd exprimată-ntreaga strălucireNumai de tine stăpânită azi.Încât lauda lor e profețieDespre-acest timp, și te-a prefigurat;Abia întrezărind prin veșnicie,Dar neavând talent, nu te-au cântat.Și noi acum, avem ochi să privim,Și … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XVIII

de

Să te asemăn cu o zi de vară?Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!În Mai e vânt şi mugurii-i doboarăŞi timpul verii trece prea curând.Cerescul ochi e, uneori, fierbinteŞi-ades umbrită-i geana lui de foc,Căci de frumos frumosul se dezminteŞi-ntâmplător şi-n al schimbării joc.Dar vara ta nu va păli vreodatăCăci frumuseţea-i veşnic anotimp;Nici moartea s-o … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XIV

de

Eu nu din stele-mi iau previziune;Deși socot că există astrogramă,Dar nu cât să prezic de rău sau bine,De ciumă, lipsuri sau ce-o fi la toamnă.Nici n-am să îți dezvălui la minut,De-ți tună, îți plouă, sau ce prevestesc,Nu-i spun alteței ce e de știut,Din câte-n stele-mi pare că găsesc.Din ochii tăi îmi trag înțelepciunea,Fiind statornici, știu … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 147 [Sonnet CXLVII]

de

Iubirea mea-i ca febra, şi ea, zău,Ar creşte şi mai mult dac-ar putea;Mănâncă numai ce îi face răuŞi-i dă stricatei pofte tot ce vrea.Iar judecata, vraci, bineînţeles,Văzând că n-o ascult, şi-am ochi pieriţi,M-a părăsit, şi-atunci am înţeles,Dorinţa-i moarte, leacu-i s-o eviţi.Şi-acum că a plecat, n-am ce să fac,Sunt mai nebun şi mai neliniştit;Vorbesc aiurea şi … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LXVI

de

Sătul de toate, caut tihna morții,Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,Și pe sărac cerșind în fața porții,Și pe cel rău hulind pe cel cucernic.Și pe cinstit de cinste având teamă,Și fecioria pradă umilinții,Și împlinirea neluată-n seamă,Și forța la cheremul neputinței.Și artele de pumn încătușate,Și doctor rațiunii, nebunia,Și adevărul simplu, simplitate,Și binele slujind neomenia!Sătul … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul II / When Forty Winters Shall Besiege Thy Brow

de

Ierni patruzeci când te-or asedia,Brazde săpând pe-ntinsul feței tale,Livreaua tinereții duse vaFi doar o zdreanță, fără de valoare.Când întrebat de soarta frumuseții,Sau unde ții comoara bărbățieiDacă-ai să spui că-n ochii bătrânețiiVa fi proba rușinii și-a trufiei.Căci mult mai mult ai fi de lăudatDe poți să spui ” Acest copil al meuMă însumează, m-a justificat”,El strălucind … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 142 [Sonnet CXLII]

de

Greșesc iubind, iar tu urăști cu harMeteahna mea, amorul păcătos;Cu tine însă dacă mă comparSunt cel puțin la fel de virtuos;Și sper să nu te-aud acum cârtindCu-acele buze ce-au mințit sfruntat,Zadarnice iubiri pecetluindCe-au păgubit în pat orice bărbat.De-ar fi permis, te-aș îndrăgi la felCum tu cu ochii pe-alții îi iubești;Sădește-n suflet mila cu mult zelȘi … Citește mai mult