Adam Mickiewicz – Înțelepciune
De la alții dobândești cunoștințe și parale,Înțelepciunea e rodul eforturilor tale.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Versuri corectate și adnotate
De la alții dobândești cunoștințe și parale,Înțelepciunea e rodul eforturilor tale.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Ce curte făceam peninsulelor.Ce credință juramcrizantemelor de noiembrie.Cum ne căutam capitalaprintre peștii greoi și bunele tristeți.Ce nume vesele dădeamneantului, memoriei,îndrăznelilor de dimineață.Cum țineam metamorfozala mare cinste.Tu trebuie să hotărăștică imanența este un cristal.
În cripta unui gând s-a făurit sonetul;Ciclop a fost Petrarca! Ce-a spus atunci poetul,Se spune azi întocmai în paisprezece versuri:Că viaţa este plină de multe ne-nţelesuri,Că valurile ei pe mulţi vrea să-i doboare,Poeţii râd de dânsa în versuri nemuritoareOri când, chiar pe furtună ştiu să-şi conducă barca,Pe ţărmul poeziei e farul lui Petrarca.
La fața stihieipeștii s-adună,cu ochii întorșise uită la lună.Suveici de aur,mici zei de apă,luând sfatul luniiînvață să tacă.1937
Moartea-ntavernăintră și iese.Cai negri se ducși oameni siniștripe-adâncile drumuriale ghitarei.Și-i un miros de sare,de sânge femeiescîn chiparoasele febrileale țărmului mării.Moarteaintră și ieseși iese și intrămoartea-ntavernă.
Veverița, care n-aiCasă, curte și alai,Legănându-te îmi staiSus, pe ramură, ca-n rai.C-o alună-n gheare miciDe nimic nu-ți pasă, niciDe paftale și mărgele,Scumpe-n ochii dragei mele,Nici rublele de-argintPentru cari se bat și mint,Lingușindu-se avan,Toti boierii-n divan.Stai pe ramura de teiȘi te uiți de sus la ei,Stai pe creanga de stejarȘi de nimeni n-ai habar.
Stelele curg pe umeri halucinanteca femeile despletite din Orient,cu trunchiuri de fum și de planetecolonizate lent.Stelele cresc din cartușieră;incandescente odăi –peste tunică, peste mitralierăîn efluvii, în clăi.Fânețea luminii inundădiviziile-n vestoane sfârtecate,când Maica Domnului, cu glezna rotundă,iese din șanțuri și intră-n cetate.
Cu mâna ta o lampă în zare ai aprins,Chemându-mă la luptă cu valul și cu vântul,Și-atunci când mă cuprinse talazul necuprins,M-ai cufundat în bezna mai neagră ca mormântul.Și lungă vreme, nici o lumină, nicăieri…Acum în van renaște părelnica văpaie;Mai pot aceste brațe, sleite de puteri,Spre raza-nșelătoare o pârtie să-și taie?.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase … Citește mai mult
Și dacă drumul nu s-ar termina(cu-atât mai mult cu câtel nici nu are capătși-aceasta e și disperarea noastrăcăci trebuie să-i facem față)și dacă drumul nu s-ar termina,cu ce-am putea să-l facem să durezesimțindu-l ca pe un drumși nu ca pe o zonă de verdeațăcare desparte o baracăde deținuți de-o alta,și dacă drumul nu s-ar termina,cât … Citește mai mult
E noapte; la micuța casă,Fereastra licăre-n lumină.Vezi fețe vesele la masă:Ei povestesc glumind și-nchină.Tu, singur, te strecori prin ceațăȘi-arunci privirea cu sfială:Te-apucă dor de-o altă viață,De liniște patriarhală.În vis, te-apropii de fereastră,Și numa-n vis le tulburi pragul:„Primiți, primiți la vatra voastrăSă hodinească și pribeagul…”