poezie

Radu Cârneci – Aproape Elegie

de

Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,ca o putere ce vine şi pleacă,şi va fi o linişte ce doare,o durere care se-neacă. Apoi soarele va fi tot mai frumosşi-i va grăbi pe toţi spre seară,ademenindu-i cu armonia de jos,unde se roagă o făclie de ceară. Numai eu voi rămâne-n luminăcu cântecul, pasăre ţipând între dinţi –şi-mi va … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Dizgrație Divină

de

O, nu prin tine, gură infidelă,aș vrea să-mi spui acum voința mea;te-am încercat deja, dar tu amestecihazardul inimii în ce îți voi dicta.Dulceața mierii-n mine așa bogatăamărăciune-ar fi pe buza ta,seducătoare sevă colorată,ce timpul iute ar macera.Pe viitor, rigoare sau tristețesub lovituri doar voi veți mai suna;eu sunt ciocan voi două nicovală,și mai mult fier … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Încă E Noapte

de

Încă e noapte și mă gândesc în întunericla prima zi a lumii.La început a fost luminași lumina era întuneric.Căldura era frigși frigul absolut era căldură.Întunericul deveni solidcaptiv în forme bizare.Acești doi ochi crescuți în capsimt ce simte Pământulcând peste el crește verdeața.Întuneric de lumină suntși pe colinele cărnii melerăsare dimineața.

Gheorghe Deniştean – Îți Plâng Ochii

de

Îți plâng ochii de durereȘi-am înțeles că m-ai iubit,Ți-a fost greu la despărțire,Dar și eu am suferit.N-a fost să fii pe veci a mea,Știu că nu ți-a fost ușor,Dar mi-ai răvășit inimaȘi mi-ai sădit în suflet dor.Iar când adie vântul lin,Simt ce amar mi-e sufletulȘtie și frunza de pelin,Ce mult ți-am plâns și eu dorul.Dar … Citește mai mult

Paul Verlaine – Cântecul Bun

de

Acestei cărți în care cântăIubirea să îi fie datSă te găsească azi la pat,Tu, a vieții mele țintă? În clipa binecuvântată,Să fiu gonit de acest rău,Chiar de la căpătâiul tău,Cu dragostea-mi înspăimântată? – Dar dacă după orice furtunăSurâde viitorul iar,Lucit de-un soare de cleștarPe fruntea-n flori ce se-ncunună. Iubire să nădăjduim!Zău, fericiții toți din lumeVor … Citește mai mult

Eugenio Montale – Cu-al Vieții Rău

de

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:Era râu gâtuit ce clocotește,Era o frunză ce se răsuceșteUscată, era calul prăvălit.Bine n-am cunoscut, decât minuneaÎntredeschizând divina Indiferență:Era statuia calmă-n somnolențăDe-amiază, norul, și șoimul în înălțimi zvârlit.

Octavian Goga – Am Fost

de

Am fost logodnicul durerii,Cobzarul cu aceleași strune,Ce-și țese cântecu-nvieriiDin stihuri de îngropăciune….În noaptea mea înviforată,Drumeț îndrăgostit de soare,Am fost o harfă spânzuratăPe-o strașină de închisoare….Zidit din lacrimi și dezastreEu am vestit o lume nouă,Voi mi-ați dat vaietele voastre,Eu v-am dat inima mea vouă.În zile lungi de pribegie,Biet rob lovit de biciul urii,Eu am purtat de-o … Citește mai mult

Serghei Esenin – Bună Dimineața

de

Stelele-ațipesc pe bolta lină,Luciul toplițelor se-nfioară,Zorii-mproașcă zorii cu lumină,Mreaja bolții-i rumenă de pară.Somnoroși mestecenii se miră,Când își văd cosițele-ncurcate.Mițișorii-n aer și-i deșirăPeste argintul ierbii-nrourate.Iar urzicilor, pe sub ostrețe,Numai în sidef le joacă fațaCând, șăgalnice, ne dau binețe:”Bună dimineața!”.

Marin Sorescu – Comoditate

de

Mă bătea prea tare soarele,Și te-am pus în geamCa pe-o hârtie albastră.Mă bătea prea tare gândul,Și te-am pusÎn dreptul frunțiiCa pe-o icoanăFăcătoare de minuni.Mă bătea prea tare moartea,Și te-am pus în dreptul inimii,Ca pe-un paravanDe dragoste.Acum, că pleci,Mă vor disputa cu o furie înzecităSoarele, gândul,Și moartea.Ca pe HomerCele șapte cetăți.

Mihai Eminescu – Numai Poetul

de

Lumea toată-i trecătoare,Oamenii se trec și morCa și miile de unde,Ca un suflet le pătrunde,Treierând necontenitSânul mării infinit.Numai poetul,Ca păsări ce zboarăDeasupra valurilor,Trece peste nemărginirea timpului:În ramurile gândului,În sfintele lunci,Unde păsări ca elSe-ntrec în cântări.