Versuri corectate și adnotate
VII.Răpește-mă pe-adânci, mirate mări,În care dorm păduri de madrepore*,Când luna-ncinge tristele lor floreÎn fosforul adâncilor cămări!.Adie-mi selenarele chemăriȘi poartă-mă, în culmea albei prore,În unduirea cosmicelor hore,Pe mări adânci, pe vesperale mări!.Încet, te duci pe brațele Palorii,Spre cerul unde ard Nemuritorii…Glorificată, pânzele-ți întinzi,.În vântul larg, pe-al undelor tezaur:Corabie ce vine de la Inzi,Cu smirnă, cu tămâie … Citește mai mult
Mi-ai cerut să-ți scriu odată-n album o poezie,Mie, celui care astăzi nu mai știu face nici proză.Rozei celei mai frumoase dacă-ai vrea s-o faci să știeCât deliciu are-ntr-însa, – nu-i poți zice de cât roză.1883
O, suflet, tu, văpaie stinsă,Cenușă-a unui dor din ceruri,De ce ți-e umbra-așa de-ntinsăȘi golul plin de-așa misteruri?De ce nu știu care-ți e scrisulȘi care-i vrerea ta în toate..Așa, eu parcă-s o cetateȘi tu că-ntr-însa ești proscrisul.O, suflet, spune-mi ce te doare?La ce gândești? ce-ai vrea să fii?În mine stai ca la-nchisoare,Eu sunt prea mic, tu … Citește mai mult
Amurgul cască roze mari de sânge,Prin parc țâșnesc izvoare de parfum,Ascult cum plâng fântânile și cumPe nervii mei arcușul serei plânge.E-o muzică pierzându-se-n trecut,Un vis fugind pe-o strună de vioară,Trezind ecoul stins odinioarăȘi-amantele ce dorm în gropi de lut.Ce triste sunt! Cu ochii mari și reci,Se-adună gânditoare pe poteci,În mâini purtându-și inimile goale.Apoi cu gesturi … Citește mai mult
Cum te-așteptam odată, Duminică Preasfântă,Și cât îmi pari acuma de tristă și pustie…Salonul-i gol, și-n umbră doar samovarul cântă,Asemeni unui popă ce-ngână-o liturghie.Era cu toate-acestea așa de multă lume,Veneau tenori celebri, și doamne diletante,Poeți sărmani, și fete ce între două glumeSe-extaziau mirate: “Ah! ce frumos andante!”.Tindea amorul-n umbră șiretele lui curse,Și când vorbeau de stele, … Citește mai mult
Ca o copilă blondă, frumoasa dimineațăÎn undele-azurate se scaldă cu dulceață.Într-un sarai ce-și perde piciorul în Bosfor,Fatma abia născuse un prunc desfătător.Pe patu-i de mătase din somnu-i se trezește;Știind că este mumă, ea fericit zâmbeșteȘi zice să-i arate copilul ei iubitCe-n leagăn, sub văl mândru, e încă adormit.În vise ea își face copilului său dulceUn … Citește mai mult
Vai! Iar se apropie moartea de tine —Iar vine cu o mie de aripi, te uită!Drumul ei se cască din lună,Plutește în apele visului fără rușine.Iadul ei nu e iad —UnRaiUnde sângele înflorește,Pe unde tu odatăÎți răsturnai inima necurată.Se duce și vine — dar vine, vineCu spectre din nopți saturnale,În foșnet solemn de temple străine.Vai, … Citește mai mult
Când fetița mea clipește și rândunelele își iau zborulde pe streașina genelor ei,când se decide să șteargă crusta realitățiiîncepe cu florile de pe covor: le stropește cu apă să creascăși se deschide o grădină de galben prin care plutim cu toții,însă ea pansează rănile cerului unde s-a rănit de pământ,ascunde în buzunar un nor.Nu ne … Citește mai mult
La zidirea soarelui se știe,Cerul a muncit o veșnicie,Noi muncind întocmai ne-am ales cu,Ne-am ales cu Domnul Eminescu,Domnul cel de pasăre maiastră,Domnul cel de nemurirea noastră,Eminescu, Eminescu,Mi-L furară, Doamne, adineauri,Pe înaltul domn cu tot cu lauri,Mă uscam de dor în piept cu plânsul,Nu știam că dor mi-era de Dânsul,Nu știam că doina mi-o furară,Cu străvechea … Citește mai mult
Dă-mi, amari, ani de arșiță, de boală,De nesomn, și priete-mi ia,Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală,Fără singurul dar: de-a cânta –Mă tot rog la a ta liturghie,După zile și zile de chin;Dar deasupra Rusiei să fieNu un nor, ci un astru divin.1915