Am sufletul priponit,
Ca un mânz focos era fugar,
Că în zadar l-am gârbovit,
În zadar l-am gonit, în zadar.
Dacă vedeți în Câmpul Ungar,
Un mânz însângerat, spumat, prins:
Tăiați-i frânghia,
Că e un suflet maghiar, trist.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de captivitate și dorința de libertate a unui suflet. Metafora mânzului fugar simbolizează această aspirație, iar imaginea câmpului ungar adaugă o notă de melancolie și apartenență culturală. În esență, este un strigăt de eliberare pentru un suflet trist și înlănțuit.