Pe alee, gramadă, în praf.
Am lăsat bicicletele toate:
Încercam să-nvelim în cearșaf
O bucată de demnitate.
Ne dăduserăm jos mai de mult;
Numai lacrimi, sudoare și clisa.
Mestecam câte-un sâmbure ocult
De cireașă, de măr, de caisă.
Eram mulți, eram tineri și goi.
Diavoli sumbri plesneau de grăsime.
Într-o tufă de iederi, mierloi
Din suburbii chema calicime.
O, lumină! O, cheiuri! Oraș!
O, șoptirile-n porți, pe-nserate:
Ne-au adus în rozalb sufertaș,
zâmbitoare neveste, de toate.
Sensul versurilor
Piesa evocă nostalgia tinereții pierdute și deziluzia maturizării. Imaginile puternice ale ciclismului, ale trupurilor tinere și ale așteptărilor contrastează cu realitatea mai sumbră a vieții adulte, sugerând o pierdere a inocenței și a idealurilor.