(Poezie coreeană).
Vesel fumegă din cupe vinul roșu, generos,
Beau curtenii și s-aude câte-un hohot fioros,
Dar poporul e afară ce se vaietă și plânge..
Vinul fumegă din cupe, vesel, roșu – dar e sânge.
Piramidele de cărnuri mii de pofte răzvrătesc,
Și monarhul le privește cu un zâmbet părintesc,
Dar cetatea este plină și de groază, și de jale..
Piramidele de cărnuri sunt victimele regale.
Ard în sfeșnice de aur parfumate lumânări,
Însă ceara li se scurge cu-nnegrite lăcrămări.
Și serbarea se urmează c-o grozavă-nverșunare
Toți se-nalță și închină.. – E a țării-nmormântare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un banchet opulent la curte, în contrast puternic cu suferința poporului. Opulența și indiferența clasei conducătoare sunt criticate, sugerând că luxul și festivitățile sunt construite pe suferința și sacrificiul celor mulți, prevestind decăderea și ruinarea țării.