Johann Wolfgang Von Goethe - Jurnalul XVIII
Voi, draperii din noaptea nunții noastre, / Voi, așternuturi albe și boțite, / Covoare ce-ascundeați … →
Voi, draperii din noaptea nunții noastre, / Voi, așternuturi albe și boțite, / Covoare ce-ascundeați … →
Așa, doar foaia albă de-aș trimite / Și slova mea n-ar fi s-o scrie toată, … →
Cum Suleika te chemi acum, și eu / Un nume să-mi aleg se cere. / … →
Vouă, Grații, v-așterne frunzele-acestea poetul / Pe-altarul curat, muguri puțini, trandafiri. / Și-o face senin. … →
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic. / Lumea cea veche și … →
Voios meșteșug, poezia; doar cam scump îl găsesc; / Cărticica sporește, însă țechinii se duc. →
Și-un sânge proaspăt, noi puteri / Eu sorb din largi tării; / Natură, blândă-n mângâieri … →
Mărirea și splendoarea au trecut; / Căci dacă hoinărim devreme-n zori, / Tămâia n-o vedem … →
Până sosi-va ceasul de galben asfințit / Nu-mi voi putea lua ochii / De la … →
Iz de cafea, cerneală și tutun. / Duminica și lungul ei plictis. / O nouă … →