Francesco Petrarca - Sonetul XXXIV [Il Canzoniere]
La întoarcerea Laurei, cerul se înseninează şi natura se linişteşte. / Însă atunci când zâmbetele … →
La întoarcerea Laurei, cerul se înseninează şi natura se linişteşte. / Însă atunci când zâmbetele … →
Eu nu-s ca Muza aceea, inspirat, / Ce-n vers al frumuseţii fard a pus, / … →
O, cum îi dai rușinii chip frumos / Ce, ca rugina rozei cu parfum, / … →
Nici teama mea, nici sufletul profet / Al lumii ce prin vremuri a privit / … →
Atât de des ca Muză te-am chemat / Și-a ta splendoare-n vers m-a sprijinit / … →
Eu nu iubirea ta cerșesc, / Ea-n sigur loc își află cale. / Mă crede, … →
O, Dragoste, ce ochi în cap mi-ai pus / Ca adevărul nu-l mai văd de-odată, … →
Trăiască revoluția, multe salve de tun! / Cerșetorul călare îl biciuiește pe cerșetorul pedestru. / … →
O, tu, copile drag care supui / Şi schimbătorul timp şi coasa lui, / Trecând … →
Nu există speranță, nici frică / În animalul care moare; / Omul sfârșește, la o … →