Versuri corectate și adnotate
I.Ajuns acum pe culmea vieții, înainteDe a descrește-n umbra ținutului tăcut,Zeiță înarmată cu lancie și scut,Stăpân deplin pe cuget, înalț o rugăminte.De ani destui Diana cu raza ei mă minteȘi, falsă ca și valul din care s-a născut,Cithereenei pradă destui ani am zăcutPlătindu-i vamă chinul și lacrima fierbinte.Cu mai păzită grijă îmi voi păstra odorul.Spun … Citește mai mult
IX.La Roma, când Horațiu prindea nemuritoarecadența ta în odă, când verbul suveranîl mlădia-n eglogă poetul mantuan,la noi ziceau din frunză păstori pe la izvoare.Dar să-ți înalț primește sonetul la picioare,ca să înfrunte ritmic al vremilor noian —când simt sub mână lira, pe fiecare anmai pură, mai pioasă și mai învingătoare.Din lutul țării mele mi-am ridicat … Citește mai mult
IInima-mi obosită — și nu de ani, nu încă, —Griji, datorii, povara pe ea se grămădesc;Valuri, crivăț într-însa ca-n vulcanoasa stâncăIzbesc, se-nfrâng cu muget, mai repezi năvălesc.Pe la-nceputul verii vifore prea geroaseAsupra-i se răscoală s-o-nghețe-aci pe loc,Sângele-mi să-l închege, ce-n unde spumegoasePrin vine-mi se repede; dar ea e tot un foc!Un foc! și ca acela … Citește mai mult
Am să mă întorc la voi, sunt sigur… Într-o zivom fi-mpreună iar, Virgil, Horațiu.La fel de triști sau detașați de spațiuvom scrie cărți cu vin pe bani și ne-om iubi.Purtați prin bâlciuri noaptea ori scuipați– Hristoși ologi de visuri și femei –când fructe cad bolnave-n anii mei,am să mă-ntorc la voi ca sângele-ntre frați.Ne-om lua … Citește mai mult
Mult proslăvit-ai, Rufo, pe-acel Cezar novice,cântându-i cu-atâta sârg istoria,încât nu se mai ştie gloriacăruia îi revine, cui să i se dedice.Şi astfel Faimei astăzi i-e dat să vă ridiceîn slavă deopotrivă, cinstindu-vă memoria,din vremuri şi uitare străluminându-vă victoria,împodobindu-vă cu lauri şi cu spice.Şi-i drept să fiţi, egali, căci fiecaredesăvârşiri atinse în arta necuprinsă,în luptă el, … Citește mai mult
Efort măreț, egal cu propriul gând,Gânduri în acțiune revelate,Și nu în piept timid încătușate,Și destrămate-apoi în ploi și vânt.Curaj, de-al lăcomiei legământStrăin, de mari onoruri având parte,Bici nemilos al neîmblânzitei hoardeDin Malabarul sângeros și crud.A corpului alcătuire blândăOrnată de-o sfioasă reticență,Lucrare a cerescului, astrală.Asemenea virtuți și multe încă,Demne doar de Homer în elocvență,Zac sub această … Citește mai mult
Despre splendoare, Doamnă, dă-mi ideea:Pentru-acel păr de strălucire plin,Unde-ai găsit un aur așa fin?De la ce mină sau filon ai cheia?.Feericii tăi ochi, privirea-aceea,Respectul, demn de-un imperial destin?Oare l-ai dobândit prin har divin,Sau prin vrăjitorie, ca Medeea?.Din care scoică-ascunsă ai culesPerlele prețioase orientaleCe le arăți, când râzi, ca să ne-ncânte?.Pentru că ești așa cum ai … Citește mai mult
Luís de Camões.Enquanto Febo os montes acendia.În timp ce Phoebus munți incendiaȘi revărsa din ceruri claritatea,Pentru-a-și feri de lene castitateaDelia vânătorii se deda.Venus, care în taină coboraDin trupul lui Anchises să-și ia partea,Dianei, ce-și serba onestitatea,Când o văzu, îi spuse-n zeflemea:.”Tu umbli prin desișuri de pădureCerbii fugari să-i prinzi în plase vrând,Dar eu iubiri cu … Citește mai mult
Bolta-albastră-i zămislită din rubine de văpăi,nu din vânt și nu din apă, nu din colb sau fum din văi.Cu această măreție și cu sferele-i de foc,cerul parcă-i o grădină-n Noo-Ruz. Drept în mijlocse rotește uriașul Astru al întregii firi,inima din om vrăjind-o, zilei dându-i străluciri.El își saltă dimineața, zi de zi, din Răsărit,capu-ncins în joc … Citește mai mult
Așa cum Dumnezeu a cinstit prin nașterea Sa umilul Bethleem, tot așa și Laura a cinstit sătucul unde a văzut lumina.Cu providență și-artă el lucreazăși iscusința mare și-o vădește,căci două emisfere făurește,un Jupiter și-un Marte plin de groază;și vine pe pământ și lumineazăcărți unde adevărul nu lucește,pe Petru și Ioan îi ocroteștepentru că-n Cer un … Citește mai mult