Versuri corectate și adnotate
Ochii și-au pierdut încrederea în noi!Pe tărâm de suneteorbecăim prin carnea crudăa ultimelor dialoguri aflate sau neaflate.Ochii și-au pierdut încrederea în noi!Lumina se preschimbă în creiereîn cuvinte, în potcoave tropăind pe fraze.Cuvintele și-au pierdut încrederea în noide când am propoziția întocmităde primele cuvinte:– încetați a spune ce n-ați auzit;ceea ce orbițiați aflat deja prin fulgere!– … Citește mai mult
De la nașterea mea, din secolul trecut,din amfora concavă, din puțul adânc,timpul meticulos, care-i prea scurt în memorie,mi-a tot răpit formele clare ale acestei lumi.Zilele și nopțile au măcinat profilurilebuchiilor și chipurile iubite de mine.Ochii mei scurși interogau în vanbibliotecile pustii și pupitrele goale.Albastru și roșu-nchis nu-s decât o ceață,sunt două voci inutile. Oglinda meae … Citește mai mult
Să nu coboare nimeni spre lacrimi sau reproș,Această proclamare a puteriiLui Dumnezeu, ce-n harul lui ironicÎmi dărui și cărțile și noaptea.El din cetatea cărții făcu domeniul acestorOchi fără de lumină ce nu citesc decâtÎn biblioteca viselor, acelePasaje fără sens pe care zoriiLe lasă-aprinsei lor dorinți. ZadarnicLe dăruiește ziua cărțile-i fără număr,Ca manuscrisele hermetice, secrete,Care pieriră-n … Citește mai mult
În amurgul de aurori într-o atmosferă senină al cărei simbolar putea fi amurgul de aur,bărbatul așază cărțilepe rafturile ce așteaptăși simte pergamentul, pielea, pânzași plăcerea pe care o producecunoașterea unui obiceiși stabilirea unei ordini.Stevenson și celălalt scoțian, Andrew Lang,vor relua aici, ca prin farmec,discuția liniștită pe care au întrerupt-omările și moartea,iar pe Reyers nu-l va … Citește mai mult
Nevrednic sunt de astre și de zborulbrăzdat pe cer de pasăre, secret,anevoios, năstrușnic alfabet.De-i prind urzeala-ntrezăresc covorul.Conturul în penumbră-ncet i-l pierdeochi ager ieri, ce-i astăzi obosit,de roșu trandafir abia ghicitîn asfințit de violet și verde.Dar nu-s defel nevrednic de O miede fermecate nopți și încă una,ce-n umbra mea întinse zări deschid,și nici de Wihtman, care … Citește mai mult
Soarta ne așteaptăLa fel cum soarele va răsăriLumina este plecată prea departeDin ochii tăiDar tu nu te schimbi niciodată, nu îți joci niciodată parteaȘi ai șters toată frica din inima taȘi ai încercat să uiți.Lumina din ochii tăi continuă să disparăNoapte pătrunde mai adânc în inima taAscunzând adevărul și se prăbușeștePuiul meu este un dansator … Citește mai mult
Dacă, așa cum spune lumea, niște praf aruncat în ochii meiÎmi va feri vorbele de a deveni prea-nțelepteNu-s eu omul care să amâne dovada.Zdrobitor să fie, de pe-un acoperișOri de după vreun colț, un viscol de nea în loc de prafȘi-orbească-mă locului, dacă așa trebuie.
Asta e ordinea:Vorba întreagă,Limpede,Ca în povestire.Adică bâlbâialaPe kilometru.Treaba cea mai de jos.
Paris.Umblă și-ntrerupe-orașul, des,ce pe locu-i stins e doar o umbră,cum prin clara ceașcă trece, sumbră,o spărtură. Și pe el se țes,în răsfrângeri, lucruri fără nume,că pe-o frunză; el nu le pătrunde.Numai simțu-i treaz, de pare-o lumecă-ar cuprinde în mărunte unde:.un obstacol, o tăcere grea –,parcă-ar sta pe cine să aleagăși-și ridică, fără s-o retragă,mâna, ca … Citește mai mult
Casa aceasta e oarbă,Copacul de colo e orb,E orb trecătorul şi oarbăE luna, în cercul ei orb.Inima, o cârtiţă oarbăÎn clocotul trupului orb,Lumina, lumina e oarbăŞi orbi sunt ochii pământului orb.