Christian W Schenk – Pe Tărâm de Sunete

Ochii și-au pierdut încrederea în noi!
Pe tărâm de sunete
orbecăim prin carnea crudă
a ultimelor dialoguri aflate sau neaflate.
Ochii și-au pierdut încrederea în noi!
Lumina se preschimbă în creiere
în cuvinte, în potcoave tropăind pe fraze.
Cuvintele și-au pierdut încrederea în noi
de când am propoziția întocmită
de primele cuvinte:
– încetați a spune ce n-ați auzit;
ceea ce orbiți
ați aflat deja prin fulgere!
– Joc de gânduri –
Împreunați-vă ochii plini de ziuă
înspre noaptea sugrumată de zori.
Seara se ivește bătând copitele în aer
cu aripile ascunse-n jar de tropăit!
Degetele și-au pierdut încrederea în noi!
Lași ne furișăm după miresmele crezute veștejite
sub buzele Lui,
pe ochii Lui
pe fruntea Lui
sub inimile noastre putrezite:
și spunem: – privește tunetul culorilor
și spunem: – simte fulgerul tăcerilor
și spunem: – crede-Ne, o Doamne!
– Orbire de vis –
ziua răsare
împreunată
plină de noapte.
Și totuși ne încredem ochilor fără de lumină
degetelor fără de burice,
dar El ne urmărește orbecăirea.
Ochii ne jelesc fățărnicia,
urechile rămân mute
iar propozițiile se cufundă în sunetul
din care s-a ivit lumina
cândva
odată
peste noi:
in principio…