William Shakespeare – Sonetul 149 [Sonnet CXLIX]

Cum poți să spui că nu te îndrăgescCând partea-ți iau chiar împotriva mea?Gândind la tine, nu mă asuprescCa un tiran, căci inima te vrea?Al tău vrăjmaș nu este-al meu amic,La cin’ te-ncrunți, pe-acela nu îl chem,Nu vezi că-n contra mea eu mă ridicCând mă privești cu ochi sever, și gem?Ce har am eu, atât de … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CXXXVII

Iubire oarbă, ochii cum mi-ai luat?Privesc și nu mai văd, orbirii pradă,Vai, rău și bun îl văd amestecat,Ei ce frumosul încercau să-l vadă.Și-n apele greșelii ochii meiSunt rătăciți de false felinare,Printre vâslași; de ce-ai făcut stei, –S-atârni, de dânșii sufletu-mi pe mare?De ce domeniu-ți, inimă, mai veziÎn pajiștea deschisă fiecărui,De ce în ochi, tu, inimă … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CXLVIII

O, Dragoste, ce ochi în cap mi-ai pusCa adevărul nu-l mai văd de-odată,Sau văd ei drept, dar cugetu-mi răpusStrâmb judecă ce bun și drept se arată.De e frumos ce ochii mei zăresc,De ce-o tăgăduiește lumea oare?Sau nu-i frumos? mai e ochi omenescCel tulburat de-a dragostei vâltoare?Cu neputință! cum ar mai vedeaCând sunt trudiți, de lacrimi … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 148 [Sonnet CXLVIII]

Ce ochi a pus Iubirea-n capul meu,Că văd atât de slab şi defectuos;Sau dacă-s buni, de ce mintea mereuRealul mi-l arată mincinos?Când chipul ei îmi pare strălucitCe-mi pasă că de-o lume e blamat?Căci dragostea te face negreşitSă vezi altfel ceva repudiat.Şi cu-al Iubirii ochi cum să privescCe e real, de lacrimi când e plin?Aşa că … Citește mai mult

William Carlos Williams – Parabola Orbilor

Această oribilă dar superbă picturăparabola orbului care urmeazăîncrezător călăuza nevăzătoaretabloul înfăţişează un grupde cerşetori conducându-seunul pe altuldiagonal pe pânzăde-a dreptulspre prăbuşirea finală într-o mlaştinăpictura şi ideeaîncep şi sfârşescfără prezenţa vreunui văzătorse văd doarfeţele nebărbierite ale ca-licilor cu cele câtevaposesiuni amărâteun lighean pentru a se putea spălaîn bordeiul unui sătean şi turlele bisericiifeţele sunt înălţateparcă spre … Citește mai mult

Wislawa Szymborska – Bunătatea Orbilor

Poetul își citește versurile în fața orbilor.N-ar fi crezut că o să-i fie atât de greu.Vocea îi tremură.Mâinile la fel.Își simte fiecare propozițiesupusă unui test al întunericului.Trebuie să se descurce singur,fără ajutorul culorilor sau al luminii.Un efort mult prea marepentru stelele din poemele sale,pentru zorii de zi, curcubeiele, norii, luminițele, luna,pentru peștii de culoarea argintului … Citește mai mult