Paris.
Umblă și-ntrerupe-orașul, des,
ce pe locu-i stins e doar o umbră,
cum prin clara ceașcă trece, sumbră,
o spărtură. Și pe el se țes,
în răsfrângeri, lucruri fără nume,
că pe-o frunză; el nu le pătrunde.
Numai simțu-i treaz, de pare-o lume
că-ar cuprinde în mărunte unde:.
un obstacol, o tăcere grea –,
parcă-ar sta pe cine să aleagă
și-și ridică, fără s-o retragă,
mâna, ca și cum s-ar cununa.
Sensul versurilor
Piesa descrie experiența unui orb în Paris, concentrându-se pe modul în care el percepe lumea prin simțuri diferite de vedere. Versurile explorează ideea de a vedea dincolo de aparențe și de a găsi sens în detalii subtile.