Constanţa Buzea – Rămâne Istovirea
Când sufletul apuneUrcând în cer coboarăDe șase ori prin rugulA șase munți de ceară. Rămâne istovireaAlbind peste fiordCa steaua ocrotită mereuDe micul lord. Rămâne istovireaȘi îngerul îi punePe umăr șase aripiLovind în șase strune. Dând ritm de săvârșireStrăvechiului acordSilabisând vâslireLa nori ce trec spre nord. Adaos de splendoareCuvintelor din paginiRămâne istovireaCu ochii în imagini