Când sufletul apune
Urcând în cer coboară
De șase ori prin rugul
A șase munți de ceară.
Rămâne istovirea
Albind peste fiord
Ca steaua ocrotită mereu
De micul lord.
Rămâne istovirea
Și îngerul îi pune
Pe umăr șase aripi
Lovind în șase strune.
Dând ritm de săvârșire
Străvechiului acord
Silabisând vâslire
La nori ce trec spre nord.
Adaos de splendoare
Cuvintelor din pagini
Rămâne istovirea
Cu ochii în imagini
Sensul versurilor
Piesa explorează tema istovirii sufletești și a apropierii de moarte, folosind imagini poetice puternice legate de natură și spiritualitate. Sugerează o tranziție către o altă stare, marcată de un sentiment de finalitate și acceptare.