frunze

Adrian Maniu – 26 August

de

Plutesc sângerate..frunze, ca inimi, mâini și săgeți..Adâncurile bolborosesc tulburate,luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.Trestiile molaticefluieră..De la o vreme,soarele, în răsărit,se teme..Deodată, stolul gâștelor sălbatice,unghi greu, fâlfâire pribeagă, înnegrind,peste toamnă, molatica brumă..Sfâșie aerul, zbor, măcăitul sugrumă.Fulgerul puștii coboară fulgi suri-albaștri pe grind.Închisă, firea se face tăcută,apa mai tristă, cerul mai luminat;despletite-n avânt tremurat,două sălcii se sărută.

Alecu Donici – Frunzele și Rădăcina

de

Într-o zi de vară, lină, călduroasă,Răspândind în vale umbră răcoroasă,Frunzele pe arbor vesel dănţuiauŞi cu zefiraşii astfel se şopteau:— Dulce e viaţa frunzelor, când ele,De rouă lucinde, mândre, tinerele,Lumea înverzescŞi o răcoresc.Călătorul pacinic, obosit de cale,Oricând se arată în a noastră vale,Sub arbor el stăRepaos de-şi dă.Mândre fetişoare locul vin să prindă,Vrând la umbra noastră … Citește mai mult