E toamnă, e ceață, iar frunzele mint
că-s picuri de aur din nori de argint;
E rece sub cerul închis, mohorât,
cu Timpul zbătându-se-n el, zăvorât;
Rafale de vânt, nevăzuți bidivii,
scurtează durerea din lungi agonii;
Pe-o ramură udă, -n tărâmul neviu,
o frunză vibrează a doină-n pustiu.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal melancolic, unde natura reflectă sentimente de singurătate și trecere a timpului. Frunzele căzătoare și vântul sugerează o atmosferă de efemeritate și resemnare.