Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n piept
Vântu-n toate rănile mă doare
Și pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza-n întâmpinare.
Refren: Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu sub umbra de nuc
Tincturi de frunze.
Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarbă verde
Clipe indigo care-ncotro
Să avem motive de a ne pierde.
Frunze-ți trimit scrise cu grafit
Sau cu movul iernii care vine
Ce să-ți mai înșir, frunze-n delir
Te iubesc și mă gândesc la tine.
Orișiunde merg frunze cad din cer
Și din clopot ni se-aude mersul
Scriu scrisori pe flori lăcrimând în ploi
Într-un liber schimb cu universul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și nostalgie, asociat cu venirea toamnei. Vorbitorul își exprimă dragostea și dorul printr-o metaforă a frunzelor căzătoare și a scrisorilor scrise pe flori, într-un schimb simbolic cu universul.