Versuri corectate și adnotate
Deschid prima poartă.Este o cameră întinsă inundată de soare.O mașină masivă trece pe stradăȘi face să tremure porțelanul.Deschid poarta numărul doi.Prieteni! Ați băut din umbrăCa să deveniți vizibili.Poarta numărul trei. O cameră de hotel îngustăCu vedere la o alee.O lanternă care scapără pe asfalt.Frumoase zguri ale experienței.
Era o ploaie al cărei țipăt ne pătrundea dureros,ca miorlăitul pisicilor noaptea pe acoperiș.Fiecare picătură fărâma departe un luminiș,și sufletul ne rămânea zid de toamnă aplecat și ros.Simțeam sfârșindu-se în noi o tinerețe chinuită.Amintiri din copilăria tristă veneau ca niște țipete adânci și grave.Vedeam viața: o fereastră cernită,și glasul tău: privirea unei păsărici bolnave.Apoi nedeslușite … Citește mai mult
*Lui Vasko Popa*.Străbatem o alee din parcîmbătrânim după fiecare cuvântcu pasul frunzei.stângându-ne vorbim blânddespre trecutul poeziei.sunt poeţi care se sinucidalţii scriu despre moarte.eu îmi omor poeziaşi văd mai clar.Când va bate ceasul Poeziei Noi?voi încerca să-ţi spun Ţie şi Mie.Când ultimul poetva fi primul poetiar primul ultimulcând versul răuva fi un vers buniar versul bunun … Citește mai mult
Sărac, fără putereÎn lume sunt ursitPrin valuri de durereSă trec necontenit!Am suflet, dar suspinePrintr-însul trec mereu,Precum trece prin vineAl morții fior greu!Căci el dacă iubeșteUn dulce nufăr,Iubirea-i se umbreșteDe un dispreț amar!În van vreau prin iubireFerice să mă fac:Vai! nu e fericireAici pentru sărac!O zi n-avui seninăÎn care să trăiesc;Viața-mi azi declină,Ca floarea mă pălesc!Durerea … Citește mai mult
Elegie.Frunzele acestea pe care toamna le arde-n grădiniSunt ca un semn de plecare dintr-o iubire cu spiniFrunzele acestea de aur, frunzele acestea de rând,Sunt cel mai sincer tezaur după-nflorirea din gândFrunzele acestea-n plutire, ca niște nori călători,Sunt cea dintâi amintire de după vara cu floriFrunzele acestea bătrâne, strânse pe margini de drum,Sunt ca un semn … Citește mai mult
Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,Cu ziua ce se duceŞi noaptea ce-o să vie,În casa mea fii binevenită.Iată-mi casa!Întoarce doar butonul electric din pereteŞi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea,Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, şi casa ta.Fii prietenă şi soră cu hall-ul şi terasa,Cu treptele ce urcă sub rustice covoareSpre sala de mâncareŞi-odaia de … Citește mai mult
De ce aşa de trist rămâiŞi trist înăbuşi un suspin,Când rândunici în ţară vinDin ţări cu rodii şi lămâiŞi vezi cocorii cei dintâiRotindu-se sub cer senin?.De ce aşa de trist reviiŞi trist rămâi, suspini stingher,Când negurile iernii pierŞi roua scânteie-n câmpiiŞi mii de ciocârlii zglobiiS-avântă ciripind la cer?.De ce aşa de trist suspiniŞi trist rămâi … Citește mai mult
În cinstea ta,Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete,Voi scrie trei ode,Trei romanțe,Trei elegiiȘi trei sonete.Și-n cinstea ta,Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate,Din fiecare vers voi faceCâte-un breloc de-argint, în careGândirile-mi vor sta alături, ca niște pietre nestemateDe-a pururi încrustate-n bronzulUnei coroane princiare!..Din țara-n care dorm de veacuri vestiții Faraoni,Din țaraÎn care … Citește mai mult
Elegie în jurul răscrucii.Stă o fecioară în spatele Luiprinsă de un arbore genealogic împins,până dincolo de orice fel de mărişi un trecut, ce nu prea se consumă,când viitor în el, întruna adună.Mai multe semne au rămas pe drumsub cerul înnegrit de nemurire,spre marea ce amintind de Dumnezeu,prin conservare a devenit zidire.În sprijinul originii divineea şi-a … Citește mai mult
La scăderea totului din toateN-a rămas decât ce nu se poate,Mustul care nu mai are cumSă se-ntoarcă-n strugure acum,Lumânările ce vin să-ți cearăSilueta tânără de cearăFirele de iarbă care-și scriuPrimele impresii din sicriu.Ref. Lumea e frumoasă pentru că moareDumnezeu a tăiat-o ca pe o floareȘi-a pus-o într-un pahar x 2.La scăderea totului din toateN-a rămas … Citește mai mult