Versuri corectate și adnotate
A tinereții stinsă veselieMi-e grea, ca mahmureala din beție.Dar ca și vinul, îndelunga întristareCu cât mai veche e, cu-atât mai tare.Drumul mi-e trist. Talazul zbuciumatVestește un viitor înnegurat.Dar viața nu vreau, o prieteni, s-o sfârșesc.Vreau să trăiesc, să sufăr, să gândesc.Știu, bucuria-mi va surâde încăPrin zbucium și neliniște adâncăȘi iar din cupa armoniei voi sorbi,Imagini, … Citește mai mult
Prieteni dragi, când o să mor,Sădiți o salcie la cimitir,S-aud frunzișul plângător;Paloarea-i dulce s-o admir,Și umbra sa, lăsându-se ușor,Va-nvălui mormântu-n care dorm.
Drumuri inutil încrucișate, fără speranță,erau drumurile începutului. Fântână întunecatăera inima. Fără apă și stea.Printre silabele vântuluidrumurile noastre se-atinseră îndurerate,dar tu lunecai mai departe, mereu mai departe,în pădurea de ceață-a orașului, undecornul tristeții abia-l mai auzi.Doar prin spațiul dintre inimile noastreca un luminiș al speranței,ca o presimțire a ceasului acestacând, amforă cu apă înstelată,tu stai între … Citește mai mult
Oh, dragoste, ce-i cu atâta argumentație?Sunt obosită de toată vorbăria ta pioasă.Mai mult, sunt sătulă și de morți.Ei refuză să asculte,așa că lasă-i în pace.Să nu-ți mai calce picioarele prin cimitir,ei sunt preocupați de moartea lor.Fiecare aruncă întotdeauna vina pe ceva:pe ultima litră de tărie golită,pe cuiele ruginite și pe penele de pasărecare s-au prins … Citește mai mult
În sala de clasă subțire, în care fața taera nobilă și cuvintele tale erau toate lucrurile,Găsesc această creatură mistuită în locul tău;te găsești dezordonat, ghemuit pe pervazul ferestrei,în mod irefutabil plasat acolo,ca o bucată de broască marene uitam prin Vdin picioarele tale de lână.Chiar și așa, trebuie să vă admir abilitățile.Ești atât de grațios nebun.Ne … Citește mai mult
O, dragoste, de ce ne certăm așa?M-am săturat de toate vorbele tale pioase.De asemenea, sunt obosit de toți morții.Refuză să asculte,deci lasă-le în pace.Scoate piciorul din cimitir,sunt ocupați fiind morți.Toată lumea era întotdeauna de vină:ultima cincime goală de băutură,unghiile ruginite și penele de puicare a rămas în noroiul de la ușa din spate,viermii care trăiau … Citește mai mult
Bandajează-mi rănile naive,Doamnă frumoasă și bună,Rănile prin care credința mi s-a scurs,Clipă cu clipă, o lună.Frunze ușoare ce nu mai urăscȘi n-or mai iubi niciodatăAșază-mi-le compresă pe frunte,Galbenă doamnă iertată.Leagă-mi urechile cu foșnet de aripiSă uit mecanicul vuiet de zborȘi pentru a nu mai căuta să-nțelegAcoperă-mi ochii ușor.Și lasă ploaia să curgă pe trupulPrin care … Citește mai mult