Versuri corectate și adnotate
La scăderea totului din toateN-a rămas decât ce nu se poate,Mustul care nu mai are cumSă se-ntoarcă-n strugure acum,Lumânările ce vin să-ți cearăSilueta tânără de cearăFirele de iarbă care-și scriuPrimele impresii din sicriu.Ref. Lumea e frumoasă pentru că moareDumnezeu a tăiat-o ca pe o floareȘi-a pus-o într-un pahar x 2.La scăderea totului din toateN-a rămas … Citește mai mult
Stins pâlpâie în juru-mi o calmă desfrunzireCa fluturări de pânze pe ostenite apeLa ceasul când amurgul coboară să-şi adapeCerbii de fum în lacul cu palide safire.Gol sufletul; cărarea, şi-asemeni clipa – goală;Cu mâini de plumb zadarnic aş mai deschide-o poartă.Ce vis s-ar mai răsfrânge, ca-ntr-o oglindă moartăÎn visu-mi, ars de-o veghe, nepământeană boală?.Autumnal, departe, mai … Citește mai mult
Stau între doi idoli şi nu pot s-alegpe nici unul, stauîntre doi idoli şi plouă mărunt,şi nu pot să aleg pe nici unulşi-n aşteptare-nlemnesc,idolii-n ploaia măruntă, Eu stauşi nu pot să aleg între douăbucăţi de lemn, şi plouă mărunt şi nu potîn putreda ploaie s-aleg. Stau,şi lemnele, cele două, şi-aratăcoastele albite de ploaia măruntă.Stau între … Citește mai mult
Învins în afară,Evul mediu s-a retras în chiliileroșii și albe ale sângelui meu.În catedrala cu pereți pulsând, s-a retras,zvârlind și absorbind credincioșii întruna,într-un circuit absurd,printr-o zonă absurdă,hrănindu-se cu mari bucăți de lună,în dorința lui de-a existamușcându-le pe furiș, noaptea,când ochii lumii dormși numai dinții celor care vorbesc prin somnse zăresc în întuneric,asemenea unei ploi de … Citește mai mult
Drumuri inutil încrucișate, fără speranță,erau drumurile începutului. Fântână întunecatăera inima. Fără apă și stea.Printre silabele vântuluidrumurile noastre se-atinseră îndurerate,dar tu lunecai mai departe, mereu mai departe,în pădurea de ceață-a orașului, undecornul tristeții abia-l mai auzi.Doar prin spațiul dintre inimile noastreca un luminiș al speranței,ca o presimțire a ceasului acestacând, amforă cu apă înstelată,tu stai între … Citește mai mult
Oh, dragoste, ce-i cu atâta argumentație?Sunt obosită de toată vorbăria ta pioasă.Mai mult, sunt sătulă și de morți.Ei refuză să asculte,așa că lasă-i în pace.Să nu-ți mai calce picioarele prin cimitir,ei sunt preocupați de moartea lor.Fiecare aruncă întotdeauna vina pe ceva:pe ultima litră de tărie golită,pe cuiele ruginite și pe penele de pasărecare s-au prins … Citește mai mult
În sala de clasă subțire, în care fața taera nobilă și cuvintele tale erau toate lucrurile,Găsesc această creatură mistuită în locul tău;te găsești dezordonat, ghemuit pe pervazul ferestrei,în mod irefutabil plasat acolo,ca o bucată de broască marene uitam prin Vdin picioarele tale de lână.Chiar și așa, trebuie să vă admir abilitățile.Ești atât de grațios nebun.Ne … Citește mai mult
O, dragoste, de ce ne certăm așa?M-am săturat de toate vorbele tale pioase.De asemenea, sunt obosit de toți morții.Refuză să asculte,deci lasă-le în pace.Scoate piciorul din cimitir,sunt ocupați fiind morți.Toată lumea era întotdeauna de vină:ultima cincime goală de băutură,unghiile ruginite și penele de puicare a rămas în noroiul de la ușa din spate,viermii care trăiau … Citește mai mult
Bandajează-mi rănile naive,Doamnă frumoasă și bună,Rănile prin care credința mi s-a scurs,Clipă cu clipă, o lună.Frunze ușoare ce nu mai urăscȘi n-or mai iubi niciodatăAșază-mi-le compresă pe frunte,Galbenă doamnă iertată.Leagă-mi urechile cu foșnet de aripiSă uit mecanicul vuiet de zborȘi pentru a nu mai căuta să-nțelegAcoperă-mi ochii ușor.Și lasă ploaia să curgă pe trupulPrin care … Citește mai mult
Tot ce-am strâns în trecut, din păcate,Îmi va fi pentru mult timp de-ajuns.Știi și tu că măcar jumătateAmintirea păstra-va ascuns:O cupolă-aplecată pe-o rână,Corbii, șuierul trenului, tâmp,Un mesteacăn ce-a vrut să rămânăȘontorog chiar, dar încă pe câmp,Întrunirea stejarilor, parcăDrept din Biblie-ajunși pe pământ,Și-necată, aproape, o barcăDintr-al nu știu cui somn lunecând…Peste-aceste ogoare străbuneSuflul iernii s-a și … Citește mai mult