La scăderea totului din toate
N-a rămas decât ce nu se poate,
Mustul care nu mai are cum
Să se-ntoarcă-n strugure acum,
Lumânările ce vin să-ți ceară
Silueta tânără de ceară
Firele de iarbă care-și scriu
Primele impresii din sicriu.
Ref. Lumea e frumoasă pentru că moare
Dumnezeu a tăiat-o ca pe o floare
Și-a pus-o într-un pahar x 2.
La scăderea totului din toate
N-a rămas decât ce nu se poate,
Mustul care nu mai are cum
Să se-ntoarcă-n strugure acum,
Hipocrate în morți în larg cărora
Li s-a interzis să bată ora
Și sămânța lucrurilor vânt,
Care-adie numai în cuvânt.
Ref. Lumea e frumoasă pentru că moare
Dumnezeu a tăiat-o ca pe o floare
Și-a pus-o într-un pahar..
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a efemerității vieții, văzute ca un proces natural și chiar frumos. Sugerează o acceptare a sfârșitului ca parte integrantă a existenței, cu o notă de sacralitate.