Elegie.
Frunzele acestea pe care toamna le arde-n grădini
Sunt ca un semn de plecare dintr-o iubire cu spini
Frunzele acestea de aur, frunzele acestea de rând,
Sunt cel mai sincer tezaur după-nflorirea din gând
Frunzele acestea-n plutire, ca niște nori călători,
Sunt cea dintâi amintire de după vara cu flori
Frunzele acestea bătrâne, strânse pe margini de drum,
Sunt ca un semn ce rămâne după iubire oricum
Frunzele acestea ușoare smulse din plopii subțiri,
Sunt primul semn care doare când intră toamna-n iubiri
Frunzele acestea purtate prin labirintul de ploi
Sunt mai presus decât toate, semnul plecării din noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de melancolie și pierdere asociat cu sfârșitul unei iubiri, folosind metafora frunzelor de toamnă. Frunzele simbolizează amintiri, semne ale trecerii timpului și inevitabilitatea despărțirii.